Epuizarea profesionala o boala psihologica tratabila.

DISTRIBUIȚI

In industria ospitalitatii asistam cu totii la un fenomen unic, mai ales in Romania. Munca excesiva, neproduciva si ineficienta. Fenomenul se poate descrie destul de simplu: programul de lucru de 15 zile pe luna ce depaseste 14 ore pe zi ajungandu-se pana la un total de 340 de ore pe luna (pentru cei ce lucreaza in saloanele de evenimente). Fenomenul este atat de alarmant incat el a devenit o normalitate pentru o buna categorie de lucratori, unii nici macar nu se pot obisnui la sistemul normal de munca de 8 ore 160-190 de ore pe luna, concediu, ore de noapte platite si salariu decent.

Din pacate si cu regret o spun, lipsa educatiei si a unor principii fundamentale sanatoase de societate cum sunt: familia, sanatatea si recreatia duce la cronicizarea acestui fenomen de epuizare profesionala.

Afectiunea se numeste workaholic.

Workaholicii sunt persoane inteligente, ambitioase, prizoniere ale propriilor succese. Workaholicul este un perfectionist, care nu va accepta greseli, chiar daca acestea sunt o parte a fiintei umane, o persoana care simte necesitatea indeplinirii a cat mai multor sarcini inainte de a avea o parere buna despre sine, considerand ca el este singura persoana capabila de performante la locul de munca. Pentru un workaholic, este foarte dificil sa se relaxeze, de multe ori simtind nevoia mai intai sa duca la indeplinire anumite sarcini.

Workaholicii sunt, de obicei, persoane tinere si de varsta mijlocie, care vorbesc la telefon in mod constant si nu isi petrec niciodata timpul cu prietenii sau familia. Persoanele dependente de munca si-au pierdut interesul pentru propriile pasiuni si par a-si trai intreaga viata la locul de munca, motiv pentru care ajung sa isi autosaboteze relatiile cu cei dragi. Unii dintre ei se rezuma doar la timpul petrecut de partenerul de viata, acesta devenint directorul personal de PR. Amandoi fiind izolati in colivia lor de aur.

In general un workaholic este o persoana care lucreaza cu mult mai multe ore decat e nevoie la un loc de munca. O persoana cu dependenta de munca se poate angaja intr-o munca compulsiva pentru a evita alte aspecte ale vietii sale, cum ar fi tulburarile emoționale sau crizele personale. Si similar cu alte dependente, persoana se poate angaja intr-un anumit comportament nefiind constienta de efectele negative pe care le provoaca dependenta. Numarul mare de divorturi si familii cu probleme ale celor din industria ospitalitatii releva acest lucru.
 

Exista 4 factori importanti care determina acest lucru.

  1. Nevoia de putere. Oamenii cred ca lucrand mai mult, obtin mai mult control, mai multi bani si tot cortegiul de beneficii aparente. Va matusiresc ca am crezut si eu in acest lucru, am muncit mult crezand ca cineva va aprecia acest lucru si imi va ridica standadele de lucru. M-am inselat! Cu cat te oferi mai mult cu atat esti exploatat mai mult. Munca ta trebuie sa fie eficienta si competenta, degeaba ai anduranta daca nu ai productivitate. Am crezut ca voi avea multi bani, si cei drept acest lucru s-a indeplinit intr-o oarecare masura insa banii nu mi-au indeplinit visele. Ce vise si realizari au cei care muncesc zilnic de dimineata pana seara? Sunt sclavii unui algoritm, serviciu-casa, viata lor se invarte doar in cercurile unde isi desfasoara activitatea. Devin prizonierii succesului daca acesta va aparea.
  2. Nevoia de refugiu. Locul de munca este un loc unde te poti ascunde de provocarile din viata personala. Spre exemplu, daca intr-o relatie de cuplu apar probleme de relationare, unul dintre parteneri se poate gandi ca este normal ca in acele momente sa se concentreze pe munca. Isi spune astfel ca asigura stabilitatea financiara a cuplului si lasa momentul tensionat sa treaca de la sine. Este o solutie pe care o considera valida, in ciuda riscului ridicat de agravare a problemelor de comunicare. O alta persoana poate sa se foloseasca de munca sa ca de o doza de anestezic pentru durerea unei pierderi destabilizante (integritate fizica, divort, statut social, doliu). Din aceasta situatie apare automultumirea, lipsa de incredere in propriile competente si acceptarea oricaror oferte numai ca sa fii departe de zona tensionata. Finalul de cele mai multe ori duce la despartire in cazul cuplurilor si a sotilor.
  3. Nevoia de validare. Pentru unii intre noi, locul de munca se poate transforma intr-un podium, un spatiu confortabil si oficial in care angajatul primeste premii din partea sefilor si colegilor pentru eforturile si rezultatele sale. O imagine de sine slaba cauta cu lacomie aprecierea celorlalti, chiar daca odata ce primeste aceste lucruri nu se multumeste. Acesta este motivul pentru care unii au cate 10 locuri de munca intr-un an. Foamea dupa atentie corespunde motivatiei “a avea nevoie sa fiu asa cum sunt”, “sunt asa si imi place sa fiu asa”, “nu ma pot accepta asa cum sunt, pentru ca nu am fost vazut si aceeptat in copilarie”, este posibil ca in urma acestor motivatii multi sa se regaseasca. Neimplinirea factorului de atentie poate duce la depresie, si la vicii, alcool, droguri si trebuie sa recunoastem ca nu ducem lipsa de astfel de patologii in domeniul ospitalitatii. Daca este investit in exces cu acest rol de recunoastere si apreciere, angajatul se raporteaza doar la ceea ce pot vedea si pretui altii. Acest  mecanism de compensare pentru stima de sine scazuta, devine unul periculos pe termen lung si chiar toxic pentru relatiile personale. O solutie pentru acest caz ar fi redescoperirea valorilor si motivatiilor proprii si redefinirea telurilor de viata prin centrarea pe nevoile reale ale persoanei. De multe ori, angajatii isi neglijeaza propria stare de sanatate, nu isi iau concedii anuale, lucreaza frecvent peste program, nu respecta timpii de odihna necesari refacerii organismului doar pentru a fi validati si apreciati. Cand ati facut ultima oara analizele medicale de baza?
  4. Nevoia de sens. Locul de munca poate reprezenta cea mai potrivita forma de exprimare personala, insa poate implini in acelasi timp si nevoile de siguranta si apreciere a propriilor trasaturi investite in mediul profesional. Multi merg la cursuri de gatit insa foarte putini pot practica ce invata acolo de aici poate aparea chiar si neimplinirea profesionala. Timp pierdut, bani pierduti. Totodata ne place sa fim utili, sa aratam ca fara noi nimic nu se face, o facem din placere nu din obligatie si de multe ori fara motivatie. Un coleg bun este apreciat mereu chiar daca el devine o bataie de joc a celor care au o parere scazuta de sine, barfesc si sunt ineficienti.

Semnele epuizarii profesionale

Epuizarea profesionala are ca semne evidente un grad sporit de iritabilitate, stima de sine redusa, depresie, proasta dispozitie, anxietate.  De multe ori, epuizarea profesionala conduce la manifestări fizice si somatice evidente: insomnii sau somn in exces, tulburari alimentare si de dieta, dureri de cap, raceli dese, indigestii, tulburari gastrice. Epuizarea de la locul de munca se traduce prin energie scazuta, oboseala psihica, imposibilitatea de finalizare a sarcinilor dificultati de concentrare si tulburari de memorie. Creativitatea scade si evicienta devin din ce in ce mai reduse. Patologia se numeste burnout. O astfel de persoana va deveni indolenta cu usoare forme de iresponsabilitate la locul de munca, deasemenea neglijenta este cuvantul de ordine.

Un angajat afectat de epuizare profesionala nu se simte motivat sa faca planuri de cariera, gandeste negativ si manifesta satisfactie profesionala scazuta. Sindromul burnout conduce la neasumarea raspunderilor si amanarea sarcinilor de serviciu, neindeplinirea corecta a atribuțiilor la job, randamentul si eficineta scad semnificativ. Persoana se integreaza mai greu in colectiv, apar conflicte, divergente de idei și descarcarea frustrarilor in colectiv. Persoana devine conflictuala si nu accepota alte idei si sfaturi incearca chiar sa puna bete in roate celorlalti colegi. Orele suplimentare, indepartarea de partener si timpul redus petrecut acasa conduc treptat la situații de criza in viata personala: divort, despartire, schimbarea domiciliului adica un dezastru psihic asupra calitatii noastre umane.

2 comentarii la „Epuizarea profesionala o boala psihologica tratabila.”

  1. Pingback: HORECA, între neputină,nepricepere sau rea-vointa. – Bucatari Romania

  2. Pingback: HORECA, între neputință,nepricepere sau rea-vointa. – Bucatari Romania

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.