O discutie in 11 puncte cu Gabriela Berechet

DISTRIBUIȚI

Continuam seria de discutii cu Doamna Gabriela Berechet. Astazi este despre coruptia din sistem si despre noi.

Despre activitatea doamnei Gabriela Berechet gasiti aici mai multe detatii:

http://gabrielaberechetconsulting.ro/

2. Cine ar fi trebuit sa se ocupe de aceasta problema, de depopularea industriei de oamenii calificati cu adevarat si de ce credeti ca nu s-au luat masuri?

GB: Politicile economice gresite duse in ultimii 15 ani sunt principalele vinovate! Daca imi poate cineva explica de ce pentru IT s-a gasit solutia anularii impozitării salariilor (care nu erau/sunt deloc mici), dar pentru turism nu, desi aveau / au cel mai mic salariu raportat la aportul la PIB, mă plec și ridic palaria! Statul/guvernul nu doar ca a incurcat tot, dar este principalul vinovat de tot răul!

3. Știm , si nu as vrea sa ocolesc cuvantul coruptie, aici e o mare problema si nu cred ca negati acest lucru despre controalele autoritatilor si spagile date. Antreprenorul roman cu sau fara voia lui devine „prieten” cu aceste institutii, iar plecand de la premisa asta ce sanse are un angajat in fata patronului apeland tocmai la „prietenii” lui?


GB: Revin cu raspunsul de la punctul 3. Statul / guvernul, a agreat ca numirile in functii sa fie politice, indiferent daca acel conducator avea sau nu idee despre domeniul pe care urma sa-l managerieze. Descrescator, in organizgrama, s-au inconjurat de oameni nepregatiti dar corupti si coruptibili. Totusi, in toata increngatura de corupti si neamuri aduse, erau/sunt si niste eroi, care nu jucau jocul conducatorilor, si erau indispensabili prin cunostintele si experientele lor. Sunt sigura ca va referiti la faptul ca munca la ”gri” cu un salariu pe Contractul de munca (de regula minimum pe economie pe nivelul de pregatire) si altul in mana, nu putea fi sanctionat prin plangere la ITM, pentru ca ”patronii” ar fi avut intelegeri si ar fi mituit! Va pot confirma ca nu toti sunt ”murdariti” de mită, unii chiar s-au luat de piept cu patronii si nu doar ca i-au sanctionat, unii au pierdut in instanta si au fost obligati sa plateasca retroactiv (de exemplu, un concediu maternal pe care un patron nu voia sa-l plateasca pentru ca angajata n-a spus cand s-a angajat ca e insarcinata, aceasta actiune fiind calificata ca lipsita de valoare, prin urmare fiind obligat sa plateasca retroactiv). Stiu ca pare de domeniul fantasticului, dar va amintesc ca in Romania au fost trimisi la inchisoare niste prim-ministri, ministri, senatori si deputati, asa ca bratul legii este lung, indiferent de pozitie).

4. Cum comentati faptul ca foarte multi oameni din industria Horeca au fost dati afara fara a beneficia de acel somaj tehnic? Ce ar trebui ei sa faca acum daca vor fi din nou chemati la munca de acelasi antreprenor care cu 2 luni in urma a ales sa ii lase acasa fara nici un venit?


GB: Da, este intradevar o problema. Chiar in familia mea, la Bucuresti, s-a intamplat o asemenea situatie, suspendarea contractelor inainte de intrarea in perioada in regim de situatie de urgenta, cand guvernul a venit cu pachetul de masuri de plata a somajului tehnic de 75% din salariul mediu pe economie, pana la suspendarea situatiei de urgenta. E acelasi lucru ca si pentru cei care au intrat sub incidenta acestui pachet. Pe 15 mai se suspenda perioada de urgenta, prin urmare, doar pana atunci vor avea un venit, dupa care sunt in aer. Romania se va trezi cu un numar mare de someri, cel putin 1 milion din domeniul turismului si serviciilor, la care se vor adauga altii! Dar vreau sa va spun ca exista categorii de personal contractual, care nu erau IMM-uri ca sa aplice la Fondul de Garantare pe care Guvernul a spus ca l-a pregatit ca masura de salvare temporara. Si ma dau exemplu pe mine, care avand o firma incadrata la micro-intreprindere, ma bazez doar pe dividendele pe care le pot ridica din profitul inregistrat pe anul trecut, după ce platesc impozitul pe profit si impozitul pe dividende. Cum sa va spun, intr-o firma, daca nu circula bani, nu sunt bani.

Eu nu am reusit sa scot nici macar toate dividendele pe care am platit tot in 2019 pentru 2018. N-a fost business! Multi clienti s-au razgandit la jumatatea lucrarii pe care o comandasera, altii n-au platit pentru ca au intrat in faliment, așa că eu, pe hartie am profit, in realitate n-am nimic! Intelegeti ca viata antreprenorului nu-i chiar cu cea mai grozava masina, casa si vacante nenumarate in Mauritius si Bali. Cel putin daca este corect cu firma sa si cu tot ce inseamna cheltuieli eligibile si ce nu sunt eligibile! Cand lucram la THR-CG si-l aveam director pe actualul secretar de stat de la turism, avea obiceiul de a ”serba” plecarea unui angajat sau ”pensionare” …in fine, orice motiv pentru care organizatia se dizolva. Am fost personal sa cumpar un cadou pentru persoana draga care pleca din organizatie si mi-a cerut sa platesc din banii mei, sa cer factura pe societatea pe care o administra, dupa care sa fac decontarea! Ei, ce spuneti, aproape sa nu-mi recuperez cheltuiala, pentru ca aveam o contabila care nu ”baga” la gramada ce facturi ii veneau sub nas, daca nu faceau justificare pentru obiectul de activitate al firmei, in timp ce alta contabila gasea orice justificabil! Asadar, nici eu nu am cheltuieli pe care contabila mea sa le inghita, dar profitul net al firmei tot nu există, chiar dacă n-as vrea sa-l scot, ci sa-l reinvestesc: sa spunem ca vreau sa mai tiparesc un tiraj de carte profesionala! Ce credeti ca va vrea editorul, tipografia, tehnoredactorul si corectorul? Bilantul contabil pe 2019 sau factura achitată?

Sa revin la intrebarea dvs: realistic vorbind, revenirea la activitate va fi una modesta! Daca un hotel va opera cu 5 – 10% din capacitatea de cazare, e clar ca va avea nevoie de un numar mic de angajati, si si aceia cu program redus (de exemplu 4 ore, dar diferenta pana la salariul de 8 ore/zi să fie suportat de stat), ori direct somaj. La restaurante / terase, dacă vechea clientela a agreat sa comande in continuare la restaurantul preferat in sistem take-a-way sau home-delivery, probabil ca vor continua tot asa! Masurile de relaxare a perioadei de lock-down datorate pandemiei nu vor apare imediat iar ”psihoza” imbolnavirii nu va trece asa de repede. Sunt sigura ca vor trece doi – trei ani pana cand oamenii isi vor recapata increderea sa iasa in spatii publice, desi si eu sufar foarte mult! Pentru mine iesirea la restaurant era frecventa, nu doar de cand locuiesc in Olanda ci dintotdeauna. As vrea sa va dau o solutie realista, dar, probabil, foarte multi vor trebui sa se reorienteze profesional: parcurile logistice, magazinele alimentare, agricultura! Va amintesc ca in Olanda, foarte multi din lucratorii din horeca s-au dus in sere si pe campuri la recoltat sparanghel, la sortat si aranjat caserolele, pentru ca ”less money is beter than no money”. Este foarte frustrant sa te pregatesti toata viata sa fii performant in profesia pe care o practici cu pasiune și sa te trezesti ca trebuie sa schimbi macazul, dar ganditi-va ca adaptarea este o conditie de supravietuire! Ceea ce vedem acum este doar varful icebergului, pentru ca aceasta pandemie este necunoscuta si impredictibila! Economia nici unei tari nu poate sustine colapsul in care am intrat de peste 2 luni (in Europa), China de peste 4, SUA de 2 saptamani, UK idem! Probabil ca ar putea exista si scenariul in care nu ne mai temem de nimic si toata lumea este de acord cu toata lumea, revenim la viata de inainte de Covid19 si ne asumam pierderile de vieti omenesti (dar sa nu fie de-ai nostri)!

Multumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *