O discutie in 11 puncte cu Gabriela Berechet

DISTRIBUIȚI

Buna ziua dragii mei, asa cum v-am obisnuit din seria interviurilor ,azi am ales  o persoana cu o expertiza foarte bine pusa la punct si, cu o experienta colosala in domeniul Horeca.

Doamna Gabriela Berechet este invitatul nostru de azi  cu care vom discuta in 11 puncte esentiale din punctul meu de vedere despre situatia actuala si despre cum  vede un specialist industria Horeca in contextul pandemiei dar si pe viitor. Astazi avem primul punct!

Mai multe detalii despre activitatea doamnei Gabriela Berechet gasiti aici:

http://gabrielaberechetconsulting.ro/.

Dar pentru inceput sa discutam putin despre trecut, caci se spune ca daca vrei sa construiesti un viitor mai bun uita-te in trecut si invata din greselile de acolo si nu le repeta in viitor. In anii trecuti ne-am confruntat cu o lipsa destul de acuta de personal calificat si aici as dori sa fac o paranteza, personalul calificat in adevaratul sens al cuvantului nu cei cu diplome de la scolile de apartament si aici inchid paranteza, in contextul in care industria raporta cifre foarte mari de afacerii.

1.Cum  si de ce s-a ajuns la lipsa personalului in acel moment prielnic pentru industrie?
GB: Lipsa de personal calificat s-a datorat in primul rand cresterii fara precedent a numarului de unitati de alimentatie (restaurante independente, terase sezoniere, saloane de evenimente, firme de catering, hoteluri, pensiuni urbane, pensiuni rurale, hanuri, cafenele, laboratoare de cofetarie, patiserii, covrigarii, fast-food-uri, food-truck-uri, food-court-uri din mall-uri și hypermagazine Carrefour, Auchan, Mega Image, Kaufland etc) care n-a tinut cont de sporul demografic din ultimii 20 de ani si nici de migratia  destul de numeroasa a personalului calificat in strainatate sau pe vasele de croaziera maritime, oceanice ori riviere). Institutul National de Statistica din Romania, arata ca in ultimii 15 ani, populatia rezidenta a Romaniei a scazut de la 21,38 mil în 2005 la 19,41 mil la 1 ianuarie 2019, ceea ce coroborat cu rata somajului care la inceputul crizei economice din 2008 a fost de 5,6 a scazut in 2018 la 4,2, pe fondul emigrarii populatiei sincron cu cresterea economica (deschiderea de noi investitii, cresterea nivelului de trai a locuitorilor din zonele dezvoltate: Bucuresti, Cluj, Timisoara, Oradea, Sibiu, Iasi, Brasov). Asadar, in absenta unei prognoze macro-economice pe termen scurt, mediu si indepartat, s-a produs o situatie paradoxala ca cererea de forta de munca a fost mai mare decat oferta de forta de munca. In plus, pentru ca am lucrat intr-un proiect strategic de formare profesionala desfasurat pe 3 ani si pe trei regiuni (Bucuresti-Ilfov, Constanta, Iasi), pot spune ca studiul pe care l-am facut, in paralel cu activitatile de formare, au demonstrat ca in ultimii 20 de ani elevii si studentii s-au confruntat cu o politica educationala fara coerenta intre ceea ce domeniile economice cereau iar scolile furnizau. In conditiile in care domeniul economic Turism (la care atasam si serviciile si alimentatia publica) a fost mereu ”oaia” neagra a economiei, nici o guvernare neintelegand ca turismul este o roata importanta a economiei prin ”bulgarele de zapada” pe care il genereaza la sosirea turistului in tara, care nu cumpara doar ”produsul turistic” ci si ”serviciile turistice” la care se adauga serviciile conexe (souveniruri, taxi, rent-a-car, servicii de alimentatie sau prestatii culturale), la care ajungeau datorita activitatii de turism. In plus, as adauga faptul ca turismul a deschis si oportunitati de investitii pentru multi vizitatori ai tarii, ceea ce a insemnat taxe si impozite platite in Romania! In acest context al ignorarii unui domeniu atat de important, nu este intamplator ca doar 5% din absolventii scolilor de profil din structura Ministerului Educatiei Nationale ramaneau sa lucreze in domeniul in care s-au pregatit (bucatar, ospatar, cofetar-patiser), datorita neatractivitatii ofertei salariale versus program si conditii de lucru. In anul 2000, prin Ordonanța Guvernului 129 s-a legiferat formarea profesionala a adultilor, cu o ”portita” salvatoare ”existenta bazei materiale si/sau a contractelor cu agenti economici” care sa demonstreze insusirea deprinderilor practice necesare practicarii ocupatiilor, ceea ce a aruncat pur si simplu in aer formarea profesionala. Asa au aparut ”scoli” de apartament (care exista si acum), care pentru niste sume ridicole ofereau certificatul de calificare pentru ”pseudo-calificati” ori foloseau ”portita” amintita ca pe o resursa de plasare de forta de munca gratis in hoteluri si restaurante. Nu vreau sa amintesc ca in aceste conditii, de utilizare gratis a unei forte de munca necalificata, salariile angajatilor n-au crescut, dar profitul organizatiei da. Este de neconceput ca in 2011 am fost primii care am pregatit tutori de practica, lucratori din hoteluri, restaurante si agentii de turism pentru a putea asigura un transfer de abilitati practice elevilor si studentilor aflati in practica la ei in unitati care sa-i convinga ca domeniul ales este unul atractiv si ca are argumente pentru a-i pastra dupa absolvire. Din perspectiva persoanei care a lucrat intr-un centru de formare a lucratorilor din turism fondat in 1971 si dat in folosinta in 1973 sub forma a două hoteluri, unul de cazare si aplicatii practice pentru cursanti, unul pentru practica in conditii reale cu turisti si oaspeti in restaurant/bar/spatii de agrement (Centrul de formare si perfectionare a Ministerului Turismului din Bucuresti, Bd. Poligrafiei 3-5, cu un sediu secundar in Constanta pe Bd. Mamaia 35), afirm ca toti formatorii aveau nu doar cursuri psiho-pedagogice, dar și pregatire de specialitate si experienta in domeniul predat, asa ca atunci cand am scris proiectul de care mentionez am avut in vedere experienta pe care am avut-o intr-un asemenea centru. Ei bine, desi proiectul s-a finalizat cu niste indicatori numerici (persoane formate, programe autorizate, programe sustinute etc), am intocmit un Studiu de peste 300 de pagini care a fost inaintat la 5 (cinci) ministere si autoritati, personal m-am ocupat de acest demers (Ministerul Turismului, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Muncii, Inspectoratul General Scolar,  Autoritatea de Management) NIMENI nu s-a uitat pe el, probabil ca sta si acum pe fundul unui sertar! Acum un an, mi s-a cerut sa fac un studiu cu exact aceeași tema de catre Ministerul Muncii si Justitiei Sociale!

Furnizorii privati in formarea profesionala a adultilor care au inteles ca ”asa nu (mai) merge” s-au repliat si au investit in baze de pregatire, in materii prime, in formatori, in programe diverse, insa proportia ”neangajat”: ”angajat” a participantilor la programe era mai degraba in favoarea angatilor, adica lucratori trimisi de unitatile unde lucrau sa obtina o calificare, iar cei neangajati erau mai degraba pasionati sau care doreau sa-si porneasca propria afacere (fie pe proiecte Start-up Romania, ori, in ultimii doi ani, pe Diaspora.ro). Asadar, sper ca v-am raspuns la intrebare!

Multumim!

[/pl_text]
[/pl_col]
[/pl_row]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *